Am luat serile trecute cartea Iuliei Hasdeu din biblioteca si am deschis-o la intamplare. Iata ce am gasit scris:
” Plangeti-ma, dar nu ma consolati; sunt dureri ce nu se pot alina. De ce dupa atatea visuri frumoase o desteptare atat de amara? Am sperat o lume intreaga de fapte mari, si am vazut acest mare teatru al omenirii, unde o parte din privitori casca, alta parte fara a fi atenta cu altele isi petrece, si astfel putini sunt cari au inteles piesa. Am sperat un viitor maret si am vazut trecutul ce nu vrea sa treaca.
Oh! omenire nenorocita si slaba, nu poti purta necazurile si a le departa iti este frica! Numai in tine nu ma mai increz, invidioasa omenire! precum o raza de soare te desteapta si, lacramand, ochii deschizi la neobicinuita lumina, asa se desteapta omul a cunoaste pe om. Uite-te la stele si lucirea lor se schimba; floarea vestejeste; marea umflandu-se si scazand alt drum isi cauta; pe ce privirea iti arunci, toate se schimba. Chipul statorniciei nicaieri nu-l gasesti, degeaba il cauti in lume ; de la tine nu vreau nimic, nu cer nimic, nici suvenire nu astept. Chiar acei ce se cred mai buni, sunt egoisti si nesimtitori. Cine cunoaste omenirea nu are vanitatea de a se crede fericit, fiindca de lume este admirat. Acel ce este chemat a face fapte bune, fapte marete nu ambitioneaza si nu face pentru ca dupa secole numele sau sa fie slavit, ilustrat; el o singura tinta are, pentru ea se naste, pentru ea moare, aceea de a-si implini misiunea. Si cand a obosit atat incat nu mai poate fi bun nici pentru sine, ce-i mai ramane atunci decat mormantul? Acest leagan al fericirii, unde inima odihneste dupa obositorul drum ce l-a facut, unde speranta nu ne mai tulbura linistea si unde suvenirea nu ne mai amareste somnul.”
Gabi traieste inca si nu numai in inimile noastre. Sa ne amintim cu bucurie de el si sa privim cu speranta inainte. Haideti sa il onoram traind. De cele mai multe ori ar trebui sa ne intrebam nu cand ne vine ceasul mortii sau daca exista viata dupa moarte, ci daca exista viata inainte de moarte. Gabriel ne-a oferit cand era in trup, dar si cand l-a luat Domnul, multe lectii si daruri. Sa cugetam deci la ele.
Doamne ajuta!
Elena
helpgabi 