Din Cugetarile Iuliei Hasdeu

Am luat serile trecute cartea Iuliei Hasdeu  din biblioteca si am deschis-o la intamplare. Iata ce am gasit scris:

” Plangeti-ma, dar nu ma consolati; sunt dureri ce nu se pot alina. De ce dupa atatea visuri frumoase o desteptare atat de amara? Am sperat o lume intreaga de fapte mari, si am vazut acest mare teatru al omenirii, unde o parte din privitori casca, alta parte fara a fi atenta cu altele isi petrece, si astfel putini sunt cari au inteles piesa. Am sperat un viitor maret si am vazut trecutul ce nu vrea sa treaca.

Oh! omenire nenorocita si slaba, nu poti purta necazurile si a le departa iti este frica! Numai in tine nu ma mai increz, invidioasa omenire! precum o raza de soare te desteapta si, lacramand, ochii deschizi la neobicinuita lumina, asa se desteapta omul a cunoaste pe om. Uite-te la stele si lucirea lor se schimba; floarea vestejeste; marea umflandu-se si scazand alt drum isi cauta; pe ce privirea iti arunci, toate se schimba. Chipul statorniciei nicaieri  nu-l gasesti, degeaba il cauti in lume ; de la tine nu vreau nimic, nu cer nimic, nici suvenire nu astept. Chiar acei ce se cred mai buni, sunt egoisti si nesimtitori. Cine cunoaste omenirea nu are vanitatea de a se crede fericit, fiindca de lume este admirat. Acel ce este chemat a face fapte bune, fapte marete nu ambitioneaza si nu face pentru ca dupa secole numele sau sa fie slavit, ilustrat; el o singura tinta are, pentru ea se naste, pentru ea moare, aceea de a-si implini misiunea. Si cand a obosit atat incat nu mai poate fi bun nici pentru sine, ce-i mai ramane  atunci decat mormantul? Acest leagan al fericirii, unde inima odihneste dupa obositorul drum ce l-a facut, unde speranta nu ne mai tulbura linistea si unde suvenirea nu ne mai amareste somnul.”

 

Gabi traieste inca si  nu numai in inimile noastre. Sa ne amintim cu bucurie de el  si sa privim cu speranta inainte.  Haideti sa il onoram traind.  De cele mai multe ori ar trebui sa ne intrebam nu cand ne vine ceasul mortii sau daca exista viata dupa moarte, ci daca exista viata inainte de moarte. Gabriel ne-a oferit cand era in trup, dar si cand l-a luat Domnul,  multe lectii si daruri. Sa  cugetam deci la ele.

Doamne ajuta!

 

 

Elena

 

V-am pupat, va iubesc!

Dragii mei,

Gabriel a plecat dintre noi in aceasta dupa-amiaza. Nu stiu ce sa va zic altceva. Eu stiu doar ca el este in continuare,  intr-un loc luminos.

 

Trupul lui va fi depus maine dupa pranz la Capela Bisericii Sfantul Gheorghe – Capra, de pe Soseaua Pantelimon.

Inmormantarea va avea loc vineri, injurul orei 11 se va pleca spre cimitirul Cernica.

Dupa vom merge si vom lua masa impreuna in amintirea lui, traditionala pomana la Restaurant Est pe Sos. Morarilor, Nr. 1, Sector 2.

 

Va multumesc tuturor pentru tot.

Doamne ajuta!

Elena

Calatorul

De fiecare data cand mergeam cu trenul Gabi avea o gluma si de fiecare data ma amuza: ” Urlati!!!! …5 minute”

Azi noapte Gabriel a intrat in moarte cerebrala. Acum e sustinut doar de aparate. As vrea sa va spun ca totul va fi bine. Dar nu stiu ce iunseamna bine.  Stiu si cred  ca va fi exact asa cum trebuie. Nici mai mult,nici mai putin decat putem duce.

Daca as alege sa fiu o frunza mare, tu ce te-ai face?

M-as face roua diminetii  sau  ploaia  unei nopti de iulie. Asa m-a intrebat Gabriel intr-o zi intr-un mesaj pe telefon. Eu nu am stiut ce sa-i raspund atunci. Dar a fost o intrebare ce a rasunat mult timp in sufletul meu.

Astazi vreausa va vorbesc despre cateva dintre cele mai minunate lucruri din viata mea!

Minunat e Soarele ce rasare in fiecare dimineata si minunate sunt toate plantele care primesc lumina lui si tainic cresc. Minunat e Soarele  cu razele sale, ca  deopotriva ii sunt sfantul si pacatosul, piatra si pamantul, uscatul si marile.

Minunata e Mama Pamant, cu maruntaiele ei adanci ce primeste darurile vietii, ne hraneste  si ne mangaie talpile.

Este o minune ca traim pe acest pamant, ca suntem vii si unici si totusi ne intelegem unul pe altul, ne ajutam si varsam lacrimi pentru suferintele semenilor nostri.

Minunat este si cand nastem copii, ca din doi unul se face si fiecare dintre noi am fost la inceput aceasta mica mica   celula, ce se divide, apoi creste  pana ajungem Oameni.

Minunat si de necuprins  cu mintea  este Cel ce a facut toate acestea.

………………………………

Multumesc tuturor celor care sunt alaturi de noi.

Toti prietenii lui Gabriel, colegii lui care ne  incurajeaza  si se roaga neincetat pentru noi. Multumesc colegilor care au donat sange  si celor care ne  ajuta sa raspandim mesajul nostru pe bloguri, site-uri, multumim pentru donatiile facute.

Multumim oamenilor care ne  suna din alte tari, oameni cu suflet mare care se gandesc la noi desi au propriile lor griji.

Multumesc prietenilor mei, fosti colegi si colege, multumesc familiei mele si familiei lui Gabriel  pentru incurajari, pentru eforturile de a ne ajuta sa trangem banii de care avem nevoie la externare.  Multumesc celor cunoscuti si necunsocut care au donat bani si ne-au ajutat sa strangem pana acum mai bine de jumate din suma de care avem nevoie.

Multumesc echipei Avocatnet.ro( fostii mei colegi) pentru incurajari si raspandirea mesajului nostru.

Multumesc pentru toate gandurile bune, pentru solidaritatea voastra, pentru sensibilitatea voastra. Minunat suntem claditi….uneori avem nevoie de astfel de povesti ca sa  regasim  propria umanitatea.

Si tot astfel de povesti sunt mereu cu happy end!  😀

Suntem aici!

Va salut in aceasta frumoasa duminica de la sfarsitul  unui  Octombrie insorit.

Nu am mai scris in ultimile trei zile. Au fost agitate si trebuie sa recunosc ca imi atinsesem limitele fizice. A trebuit sa iau o pauza scurta. Sper ca nu va suparati pe mine .

Dupa a doua operatie, realizata marti, Gabi a evoluat initial bine. Totusi miercuri si joi, starea lui s-a mai agravat. A facut edem( o inflamatie in jurul tumorii ramase) iar presiunea intracraniana a crescut iar. Acest lucru a cauzat un fel de convulsii si cresteri ale pulsului repetate in perioade scurte de timp.

Noaptea de joi spre vineri a fost tare grea. Pentru el in primul rand, care a rezistat cum a putut mai bine.  Pentru mine a fost un  exercitiu de sinceritate si dialog cu Dumnezeu in care a trebuit sa recunosc ca pur si simplu nu pot duce tot, ca sunt prea mica, iar acolo unde eu nu mai am putere trebuie sa las  mana LUI sa ne  mangaie si sa ne aline durerea.

Si asa am trecut cu bine si peste Noaptea de joi  spre vineri.

Vineri dimineata medicii au decis sa il induca in coma, pentru a se putea odihni. Din cauza convulsiilor creierul lui era foarte solicitat.

Asadar in acest moment Gabi este in coma indusa la terapie intensiva…dar nu va speriati! Acesta e un lucru bun. In tot acest timp activitatea cerebrala este redusa si astfel vindecarea are loc.

Asa cum ne asteptam deja, avand in vedere modul cum a reactionat tumoarea, aceasta este maligna, oligodendroglion anaplazic. Ce nume elaborate!

De luni, cu ajutorul lui Dumnezeu  se va stabiliza si astfel vom putea incepe alte tratamente…cito si radioterapie.

Nu stiu ce parere aveti voi, eu insa nu renunt sa cred ca Dumnezeu va face o minune! As vrea ca si voi sa ganditi la fel.

„De aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare, şi vă va asculta” (Luca 17, 6).

 

Doneaza prin Paypal

Brusc viata noastra s-a schimbat

In urma cu doua luni jumate Gabriel a inceput sa aiba dureri de cap. La inceput slabe. Apoi din ce in ce mai puternice insotite de varsaturi. La sfarsitul lunii septembrie a decis ca e cazul sa mearga sa il vada un neurolog. A facut analize, care i-au iesit ok. Trebuia sa faca si un tomograf. pe acesta l-am tot amanat….din pacate. Nu ne gandeam nicioadata ca o sa jungem aici..

Intre timp i s-a schimbat comportamentul…confuzie, somnolenta, dezechilibru, nu se mai putea concentra, era mereu prost dispus, lipsit de motivatie….mi-am spus ca trebuie sa mergem la un psiholog.

Totusi am ajuns …la Obrejia. Asta se intampla lunea trecuta, pe 17 octombrie. In timp ce inca incercau sa identifice cauzele tulburarilor lui psihice…am reusit sa facem CT-ul. Atat doamna doctor care s-a ocupat de caz cat si rezidenta erau uimite.

Cauza tulburarilor lui era o mare tumoare, in emisfera dreapta a creierului, o tumoare de aproximativ 8-9 centimetri. In acel moment lui Gabi nu i-am spus nimic.

Cu aceeasi stare a ramas in Obrejia pentru ca la Bagdasar nu erau paturi libere. Personalul de la Obrejia a fost extraordinar, desi nu mai era cazul sa ramana inca o zi, au avut grija de el cum au putut mai bine, iar pe noi, familia ne-au sustinut moral. Multumesc, Ioana!

Intre timp, medicii din Bagdasar au vazut tomografia. Mi-au dat sanse minime. Ne-au spus sa venim cu el vineri la 8.30 pentru internare.

Nu am putut sa cred cele spuse. Nu puteam sa cred ca Gabi ar putea sa nu mai fie sau ca ar putea ramane cu grave sechele. Am plans mult, am vorbit cu prietenii..si seara cand am ajuns acasa m-am adunat si am inceput sa caut pe net.

Asa l-am gasit pe doctorul Sergiu Stoica si adresa de e-mail. I-am scris si i-am explicat situatia in mare. A doua zi ma intalneam deja cu dumnealui sa ii dau Cd-ul cu CT-ul. Mi-a spus ca nu se poate pronunta pana nu vede si un RMN.

In tot acest timp noi n-am internat la Bagdasar. Aici am facut RMN-ul, ce a permis medicilor de la Bagdasar sa analizeze tumoarea  in profunzime. Ne-au descurajat inca o data.

Pe de alta parte domnul doctor Stoica, vazand RMN-ul mi-a dat pentru prima oara in aproape o saptamana vesti ceva mai bune. Putea sa il opereze, fara urmari foarte grave. Singura problema ramnaea  natura tumorii.

Dumnealui  opereaza adulti  la Regina Maria. Ce trebuia sa fac? Bani nu aveam, iubitul meu zacea intr-un salon de spital arhiplin….intr-un loc unde nimeni nu-i dadea prea multe sanse. M-am rugat si am prins curaj. Duminica, eu si mama lui l-am luat propriu-zis pe sus din Bagdasar, l-am urcat in taxi si l-am dus la Spitalul privat Regina Maria, pe Calea Floreasca. Mi-am spus ca tot ce conteaza e sa fac tot posibilul ca Gabriel sa fie bine.

Luni dimineata a intrat in operatie. A durat mult. Au fost aproape 7 ore in care am stat cu inima stransa.  Dupa, s-a simtit foarte bine.

Din pacate, Marti dimineata au aparut complicatii si a trebuit operat din nou. Dupa operatie i s-a indus o coma, astfl incat creierul lui sa se refaca.

In ce au constat interventiile:

-la prima si-au propus sa extirpe o parte cat mai mare din tumora, dar nu toata, pentru ca a crescut in jurul unor vase de sange ce vascularizeaza parti ale creierului ce au functii motorii. Este posibil ca aceasta tunoare sa fi avut o evolutie foarte lenta, chiar din copilarie.

– a doua interventie, cea de marti, fost necesara pentru ca a intrat in coma. Tumoarea a generat niste inflamatii. Desi nu ar fi dorit acest lucru , medicul a trebuie ca de aceasta data sa extirpe partea decreier numita uncus temporal.

Cati bani trebuie sa strangem si pentru ce:

Interventia chirurgicala si trei nopti de spitalizare costa aproximativ 5500 de euro.
Dupa cum se arata situatia vom sta mai mult de trei nopti de spitalizare, iar fiecare zi la Regina Maria este 850 de lei pe noapte.

Avem norocul ca toti acesti bani se platesc la externare. De aceea am avut acest curaj nebunesc. Sunt sigura ca Domnul ne va ajuta sa strangem la timp toti banii de care avem nevoie.

Eu sper din tot sufletul sa nu avem nevoie de mai mult de 6500 -7000 de euro. Ce-i drept o sa urmeze tratamentul si recuperarea, dar ne vom descurca noi. De aceea am pus 9000 de euro initial. M-am gandit ca am putea ajunge sa stam si 10 zile aici.

Le multumesc celor care au donat deja bani sau celor care doresc sa doneze. Dumnezeu sa va dea multa sanatate!

Despre Gabi

Gabi este iubitul meu de aproape 4 ani. Pe 1 decembrie se inplinesc 3 ani de cand locuim impreuna. M-am indragostit de el si ochii lui. Are ochii de un albastru adanc…Si bineinteles simtul umorului. Chiar si acum pe patul de spital inante de operatie glumea cu doctorul : “Domnul Doctor, mergem sa imi scoateti semintele din bostan!”

Gabi este singur la parinti. Tatal lui a murit acum aproape 4 ani de cancer pulmonar. Eu stiu cat sufar, dar nu sunt mama si nu as vrea sa simt ce simte mama lui in aceste momente.

Ne-am cunoscut la “canalu'” – Euro Channel Tv. Eu eram reporter el editor.  Mult timp am fost doar prieteni. Acolo era omul bun la toate, mereu cu un cuvant bun de spus in orice situatie.

Ma fascina cu povestile lui despre Bogdan Petriceicu Hasdeu si fiica sa Iulia Hasdeu. Cunostintele lui despre destinul tragic al acestei familii sunt impresionante. Ah da…acum imi aduc aminte cum “m-a pacalit”. Imi arata aceste minunate clipuri “Minuscule”  pe youtube.com.

Iubeste natura, iubeste calatoriile, este fascinat de istorie si arheologie si istoaria spiritista a familiei Hasdeu . Tocmai de aceea isi planuia ca la anul sa isi depuna dosarul la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Istorie.

Ne-am propus ca in urmatorii patru ani sa plecam intr-o misiune de voluntariat undeva in Asia. Ne gandeam sa ne incercam norocul cu Serviciul de voluntariat al ONU. Sper din tot sufletul sa reusim sa facem acest lucru.

In prezent Gabi este editor video la TvTrip.  Prietenii lui, fosti colegi, toti colegii lui actuali, care au donat inclusiv sange pentru Gabi, Diona, sefa lui, ne sunt alaturi si ne sprijina. Multumim din suflet!

As vrea sava povestesc mult mai multe despre el. Acum insa imi dau seama cat e de greu sa prinzi in cuvinte farmecul, adancimea si unicitatea unui OM. Stiu ca in lume  sunt multe drame, mai mari ca a noastra. Drame care dureaza generatii, copii care mor de foame, copii care se nasc bolnavi.

Totusi Gabriel este pentru noi unic. Iubitul meu si fiul mamei sale.  Cred cu tarie ca aceasta experienta ne va face mai puternici, mai intelepti si ne va aduce mai aproape de Dumnezeu. Doamne Ajuta!

Proiecte la care a contribuit, contribuie sau va contribui:

-fost membru activ si de baza in Asociatia UNESCO “Iulia Hasdeu”

-www.zorideziua.ro/n/index.php

-www.romaniavoluntara.org – acesta este un proiect al nostru, inca nu i-am dat drumul dar o vom face!

–http://deathissue.deviantart.com/

Portret realizat in 2006, de o prietena, Anca Georgescu.

Poza este si pe facebook, iar gabi a numit-o ” make it happen!”  

mai jos suntem noi doi…”work and travel cu gabicu si elena in italia”

Iubeste inghetata de ciocolata.

Gandurile prietenilor

Bogdan Toma

Pe Gabriel l-am cunoscut cand am fost angajat la “canal” ( Euro Channel TV) cum ne place sa-l denumim. Un om inteligent, cu un simt al umorului…mai ales negru bine dezvoltat…pe gustul meu.

A fost…seful meu…seful cu care trageam la tinta cu arcul in curte, la pachetul de tigari cu replica de airsoft si cu care faceam gratar de Paste ca trebuia sa muncim. Este o persoana care intelege ca munca si distractia nu trebuie sa fie tot timpul doua lucruri diferite. Bineinteles dupa ce canalul a avut capacul sudat…am ramas prieteni, cu tot ce inseamna asta…incluzand ture pana la Targoviste si inapoi urland primo victoria tot drumul dus-intors.

Ah da…sa nu uit…el m-a infestat cu virusu’ Sabaton…are respectul meu etern pentru asta…

Dumi ( Alexandru Dumitru)

Un tip cu aroma, intr-o lume fara gust. Asta e parerea mea despre Gabi, care e un tip cu care ai ce discuta, ai ce face, un om care are sens sa traiasca, pentru ca poate oferi multe. Un excelent exemplu de om slefuit din multe unghiuri.

Loredana

La inceput, Gabi era doar colegul cel de doua ori cat mine care ne facea pe toti sa radem la munca. Curand a devenit ajutorul meu cel mai de pret in probleme care nici macar nu banuiam ca sunt probleme, cu atat mai mult cu cat nu ma gandeam ca pot fi rezolvate. Pur si simplu venea, fara sa-i fi cerut, cu solutia. Mi-era prieten cand se credea doar coleg, si ne era coleg cand putea fi doar vecin de birou. Ne inveseleau intotdeauna glumele lui si ne surprindea de fiecare data cu ideile lui unice. A fost deci aproape insuportabil sa il vad inert pe Gabi, tot mare, ciufulit dar pierdut sub fasiile cu pretentie de cearceaf din spitalul Bagdasar, straduindu-se sa glumeasca chiar si atunci cand abia putea articula cuvintele.

Suntem cu totii alaturi de Elena si de mama lui, pe care am gasit-o coplesita langa patul unicului fiu despre care doctorul de la Bagdasar–Arseni ii spusese ca va ramane paralizat in urma operatiei, adaugand sec „dar ce conteaza, va trai”. Pentru ea si pentru noi conteaza. Multumim din suflet domnului doctor Sergiu Stoica, Elenei si tuturor celor care ne-au ajutat sa il recapatam pe Gabi!

Alex Stefanescu – de pe DeviantArt

Il cunosc pe Gabi de 5 ani, de pe dA. A fost cel care m-a inspirat ‘sa caut mai mult’ si sa vad mai departe de prima impresie. Si datorita lui am perseverat in fotografie. Este intr-adevar un om deosebit si ii doresc din tot sufletul sa treaca peste aceasta greutate. Multa bafta si putere tie si familiei lui.

Iuliana Dinescu

Gabi reprezinta un coleg bun, vesel, pe care l-am cunoscut la Eurochannel si apoi, din nou, la TVtrip. … Cred ca nu conteaza atat de mult cine e. Conteaza doar ca nu e corect sa i se intample asta. Nici lui si nici voua, prietena si mama lui. Ne gandim la voi toti.

Oana Ionita (TVtrip)

Il cunosc pe Gabi de aproximativ 2 ani de zile.  Un coleg deosebit, extrem de saritor si nu, in ultimul rand.. cu un mare simt al umorului:). Sunt cu sufletul alaturi de el si sper sa treaca cu bine peste toate aceste incercari, este un luptator si sunt sigura ca se va recupera repede.
Cele mai bune ganduri si sperante pentru Gabi, Elena si mama lui!
Doamne ajuta!

Georgiana Neagu – TVtrip

Pe Gabi il stiu de vreo doi ani si ceva ca si colegul mega simpatic de birou dar am senzatia aceea ca-il stiu de o viata. Imi aduc aminte ca la inceput m-a impresionat maturitatea lui pentru cei douazeci si ceva de ani pe care-i are… Acum descopar ca nu stiu multe despre el. Asta pentru ca el are cate ceva interesant sau amuzant de zis fiecaruia dar nu prea vorbeste despre el si nu se plange de nimic. Plin de viata si foarte creativ, cauta tot timpul sa descopere ceva nou si sa impartaseasca celorlalti, observa daca avem o zi proasta si incerca sa ne inveseleasca in orice situatie. Chiar si pe patul de spital ne trimtea sms-uri in care glumea pe seama uniformelor « de Rebu » ale asistentelor de la Bagdazar sau a frezei « a la Elvis » cu care s-a pricopsit inainte de operatie, « freza pe care intentioneaza s-o pastreze » 🙂 De aceea toti il iubim si ne dorim sa-l auzim zicandu-ne din nou « Neata, dragelor si dragilor».  Sa te faci bine, prietene, te asteptam cu drag ! Un gand bun mamei si prietenei lui Gabi, curaj dragelor, vorba lui Gabi…

 

Anne-Marie Pacurar

“Gabi este cu siguranţă ghiduşul roşcovan şi pistruiat al biroului nostru. Unii ar spune că nu i se potriveşte diminutivul, dar eu cred că descrierea „îi face dreptate”, în ciuda staturii impozante şi vocii grave. Este într-adevăr omul soluţiilor, maestrul bunei dispoziţii şi un rezervor nesecat de şotii care mai de care mai amuzante. Îmi lipsesc mersul lui legănat şi zâmbetul larg şi sper să le regăsesc cât mai curând. Gabi, te aşteptăm la un ştrudel cu mere.

Vă doresc o zi frumoasă pentru toti trei şi revenire uşoară la realitate lui Gabi.

Numai bine!

 

 

seen trough ~DeathIssue ‘s lenses

Cum vede Gabi lumea prin lentila de fotograf…le-am selectat pe cateva dintre preferatele mele, doar cateva…dar ele spun o poveste, care incepe  toamna…..

Autumn victims

Autumn reflections….

Aceasta este una dintre pozele mele preferate..reda in imagine cuvintele   “Omul este o trestie ganditoare”.

Gabi a numit-o “Momentum”.

Solitude…. Eu as spune mai mult liniste. Cu adevarat acolo sus, pe acel ghetar era o liniste  pe care o puteai asculta. Eram cu Gabi intr-un work and travel autoinitiat, in Italia, in Alpi.

Aguille du Midi…

Cabana Capra..alaturi de PartyPeople! ( se stiu ei :D)

Si a venit primavara..delicata cu aerul ei proaspat!

……cand natura ne hraneste si noi vise si povesti  frumoase  se infiripa….

Mergem catre vara…Gabi a numit aceasta poza “Celebrating Diversity”

Visez sa sed cu Gabi  langa trunchiul unei trestii ocrotitoare….La vara cu siguranta o vom face!

Mai multe fotografii pe:

http://deathissue.deviantart.com