Am luat serile trecute cartea Iuliei Hasdeu din biblioteca si am deschis-o la intamplare. Iata ce am gasit scris:
” Plangeti-ma, dar nu ma consolati; sunt dureri ce nu se pot alina. De ce dupa atatea visuri frumoase o desteptare atat de amara? Am sperat o lume intreaga de fapte mari, si am vazut acest mare teatru al omenirii, unde o parte din privitori casca, alta parte fara a fi atenta cu altele isi petrece, si astfel putini sunt cari au inteles piesa. Am sperat un viitor maret si am vazut trecutul ce nu vrea sa treaca.
Oh! omenire nenorocita si slaba, nu poti purta necazurile si a le departa iti este frica! Numai in tine nu ma mai increz, invidioasa omenire! precum o raza de soare te desteapta si, lacramand, ochii deschizi la neobicinuita lumina, asa se desteapta omul a cunoaste pe om. Uite-te la stele si lucirea lor se schimba; floarea vestejeste; marea umflandu-se si scazand alt drum isi cauta; pe ce privirea iti arunci, toate se schimba. Chipul statorniciei nicaieri nu-l gasesti, degeaba il cauti in lume ; de la tine nu vreau nimic, nu cer nimic, nici suvenire nu astept. Chiar acei ce se cred mai buni, sunt egoisti si nesimtitori. Cine cunoaste omenirea nu are vanitatea de a se crede fericit, fiindca de lume este admirat. Acel ce este chemat a face fapte bune, fapte marete nu ambitioneaza si nu face pentru ca dupa secole numele sau sa fie slavit, ilustrat; el o singura tinta are, pentru ea se naste, pentru ea moare, aceea de a-si implini misiunea. Si cand a obosit atat incat nu mai poate fi bun nici pentru sine, ce-i mai ramane atunci decat mormantul? Acest leagan al fericirii, unde inima odihneste dupa obositorul drum ce l-a facut, unde speranta nu ne mai tulbura linistea si unde suvenirea nu ne mai amareste somnul.”
Gabi traieste inca si nu numai in inimile noastre. Sa ne amintim cu bucurie de el si sa privim cu speranta inainte. Haideti sa il onoram traind. De cele mai multe ori ar trebui sa ne intrebam nu cand ne vine ceasul mortii sau daca exista viata dupa moarte, ci daca exista viata inainte de moarte. Gabriel ne-a oferit cand era in trup, dar si cand l-a luat Domnul, multe lectii si daruri. Sa cugetam deci la ele.
Doamne ajuta!
Elena
helpgabi 
Draga Elena, ai un suflet minunat! Ai ales aceste cugetari ale Iuliei Hasdeu (pe care Gabi a iubit-o atat de mult) cum nimeni altcineva nu ar fi putut sa o faca. Exact asa gandea el iar tu, draga lui draga, daruiesti acum tuturor dulceata lui sufleteasca.
Gabi a fost un OM de aur, iar acum s-a transformat intr-un inger diafan. Îl vom simti mereu alaturi si e de datoria noastra sa nu lasam praful uitarii sa se astearna peste urmele luminoase pe care le-a lasat in trecerea lui prin aceasta lume.
Dumnezeu sa ii ocroteasca sufletul si sa il primeasca in Rai spre odihna si fericirea vesnica…
Nu le-am ales eu. M-au ales ele pe mine….am deschis cartea pur si simplu la aceasta cugetare. 🙂
Da. Iulia a ales cu mana lui Gabi, iar Gabi a ales cu mana ta… Iar toate aceste legaturi nevazute, dar atat de puternice, poarta un singur nume: IUBIREA…
Condoleante! Am aflat abia astazi, intrand pe dev.art si cautand sa vad ce a mai fotografiat si ce a mai scris. Era incredibil de inteligent, de inspirat si de determinat! Regret atat de mult ca n-am apucat sa-i spun asta! Te rog frumos sa-mi acorzi permisiunea sa scriu despre el pe blogul meu si sa atasez cateva poze de pe wallul lui de pe dev! O sa fac asta cu reverenta! Multumesc!
Numai daca imi trimiti link! 😀 Glumesc fireste. Scrie despre el, pentru ca da a fost aici si este in continuare, acolo unde s-a dus, un suflet minunat!
http://pazniculdenoapte.blogspot.com/2011/11/inger-pistruiat-cu-aripi-de-piatra.html
E trecut de miezul noptii. Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil si-au inceput zborul imaculat pentru a curata lumea noastra de intinaciunea pacatelor. Iti scriu la aceasta ora tarzie deoarece, dragul meu fratior de suflet, vreau sa fiu primul care iti ureaza “La multi ani de eternitate, Gabitule scump!”. Desi ai plecat spre ceruri doar de cateva zile, imi e tare tare dor de sufletul tau cald, de zambetul tau jucaus, de faptura ta plina de o bunatate ingereasca, de prietenia sincera cu care ma inconjurai de cate ori ma aflam in preajma ta.
Dormi in pace, print al idealului, si iarta-ma ca nu am stiut sa ma bucur cum se cuvine de onoarea de a-ti fi prieten.
“Trece lebada pe ape
Intre trestii sa se culce –
Fie-ti ingerii aproape,
Somnul dulce!”
I celebrate myself, and sing myself,
And what i assume you shall assume,
For every atom belonging to me as good belongs to you.
I loafe and invite my soul,
I lean and loafe at my ease observing a spear of summer grass.
My tongue, every atom of my blood, formed from this soil, this air,
Born here of parents born here from parents the same,and their parents the same.
I harbor for good or bad, i permit to spek at very hazard,
Nature without check with original energy.
The smoke of my own breath,
Echoes, ripples, buzzed whispers, love-root, silk-thread, crotch and vine,
My respiration and inspiration, the beating of my heart, the passing of blood and air through my lungs,
The sniff of green leaves and dry leaves, and the shore and dark-colored sea-rocks, and of hay in the barn,
The sound of the belched words of my voice loosed to the eddies of the wind,\
A few light kisses, a few embraces, a reaching around of arms…….
You shall no longer take things at second or third hand, nor look through the eyes of the dead, nor feed on the specters in books,
You shall not look through my eyes either, nor take things from me,
You shall listen to all sides and filter them for yourself.
-Walt Whitman
Odihneste-te in pace, suflet frumos